Umărul hiperalgic, cunoscut în termeni populari sub denumirea de umăr înțepenit, reprezintă o problemă frecventă și uneori debilitantă, asociată în anumite situații cu diverse condiții medicale, cum ar fi leziuni musculare, inflamații sau afecțiuni ale coloanei cervicale. Umărul hiperalgic poate afecta atât adulții, cât și adolescenții, și se manifestă prin durere intensă, limitarea mișcărilor și disconfort la nivelul umărului.
Ce cauzează umărul hiperalgic?
Suprasolicitarea sau traumatismele reprezintă cauzele principale ale înțepenirii umărului, favorizată de răspunsul inflamator apărut după apariția unei leziuni la nivelul musculaturii umărului. Alte cauze comune pentru umărul înțepenit includ:
– tendinita sau inflamația tendoanelor din jurul umărului;
– bursita sau inflamația bursei umărului (un sac umplut cu lichid care reduce frecarea între oase, tendoane și mușchi);
– afecțiuni ale coloanei cervicale;
– degenerarea articulației umărului;
– compresia nervilor din zona umărului;
– anumite afecțiuni, precum artrita reumatoidă sau osteoartrita.
Ce presupune tratamentul pentru umărul înțepenit?
Planul de tratament pentru umărul înțepenit este stabilit în mod individualizat de către un medic ortoped, în funcție de cauza specifică a problemei, severitatea simptomelor și necesitățile specifice ale pacientului. În funcție de cauze și de existența unor eventuale simptome asociate, tratamentul poate presupune:
– fizioterapie (pentru a restabili mobilitatea și forța umărului, este recomandată în special după leziuni sau intervenții chirurgicale);
– administrarea de medicamente antiinflamatoare;
– infiltrațiile cu corticosteroizi (administrate în zona afectată pentru a reduce inflamația locală).
În cazurile mai severe sau atunci când alte opțiuni de tratament nu au avut succes, medicul ortoped poate recomanda o artroscopie de umar, o procedură minim invazivă care implică introducerea unui artroscop în articulația umărului. Artroscopia de umăr poate fi utilizată, de asemenea, pentru examinarea articulației, în vederea diagnosticării unor anumite afecțiuni.
Tratamentul poate fi ajustat în funcție de progresul pacientului și de evoluția simptomelor. Monitorizarea continuă și comunicarea deschisă între medic și pacient sunt o parte importantă a procesului de recuperare și influențează semnificativ rezultatele pe termen lung.
Metode de prevenție
Exercițiile regulate de întindere și întărire a mușchilor umărului, împreună cu gestionarea echilibrată a activităților fizice, pot contribui la menținerea sănătății articulației. Evitarea mișcărilor repetitive excesive poate preveni apariția problemelor. De asemenea, factori secundari, precum alimentația echilibrată sau greutatea corporală sănătoasă, pot sprijini sănătatea generală a articulațiilor.
Îngrijirea corespunzătoare a leziunilor minore, atunci când acestea apar, este, de asemenea, extrem de importantă în prevenția complicațiilor ulterioare, inclusiv a înțepenirii umărului. Tratarea promptă a entorselor, contuziilor sau a altor leziuni minore poate ajuta la evitarea apariției problemelor cronice la nivelul umărului.
