Despre recrutare, promovări și dezvoltarea angajaților se vorbește destul de mult, însă există și momente în care colaborarea dintre companie și salariat ajunge la final. Decizia poate fi dificilă pentru ambele părți, mai ales când persoana respectivă lucrează de câțiva ani în organizație. Află ce se întâmplă în culisele departamentului HR și ce greșeli pot transforma despărțirea profesională într-un conflict costisitor.

De ce plecarea unui angajat este o responsabilitate importantă pentru HR

Departamentul de resurse umane este asociat frecvent cu recrutarea și integrarea noilor colegi, însă responsabilitățile continuă pe toată durata relației de muncă, inclusiv atunci când aceasta se încheie. Specialiștii HR pot participa la documentarea situației, comunicarea deciziei și coordonarea formalităților administrative, alături de management și departamentul juridic.

O concediere gestionată defectuos poate genera tensiuni în echipă, reclamații și litigii de muncă, cu implicații financiare pentru angajator. În plus, colegii rămași observă felul în care compania tratează persoanele care pleacă, iar experiența respectivă le poate influența încrederea în management și disponibilitatea de a rămâne în organizație.

Când devine concedierea o opțiune justificată?

Performanța profesională sub nivelul așteptărilor, abaterile disciplinare și reorganizarea activității sunt situații care pot determina angajatorul să ia în calcul încetarea raporturilor de muncă. Fiecare presupune însă condiții legale distincte, iar simpla nemulțumire a managerului față de angajat nu justifică automat concedierea.

Codul muncii reglementează mai multe forme de concediere, inclusiv pentru motive care țin de persoana salariatului și pentru motive independente de aceasta. În cazul necorespunderii profesionale, evaluarea prealabilă este obligatorie, conform procedurii aplicabile, iar concedierea disciplinară presupune, de regulă, cercetare disciplinară prealabilă.

Ce se întâmplă înainte ca angajatul să afle decizia?

În organizațiile cu proceduri bine definite, problemele de performanță sunt discutate înainte să ajungă în punctul concedierii. Evaluările periodice, feedbackul documentat și obiectivele profesionale stabilite împreună cu managerul permit identificarea dificultăților și acordă angajatului ocazia să își îmbunătățească activitatea.

În anumite situații, compania poate utiliza un plan de îmbunătățire a performanței, cu obiective măsurabile și termen de 30, 60 sau 90 de zile, în funcție de complexitatea responsabilităților.

generator cod QR gratuit

Cum comunici unui angajat că urmează să plece?

Discuția despre încetarea colaborării este probabil una dintre cele mai dificile responsabilități ale managerului, iar prezența specialistului HR poate facilita comunicarea. Întâlnirea ar trebui organizată într-un spațiu privat, cu participarea persoanelor direct implicate și cu suficiente informații despre motivele deciziei și etapele următoare.

Explicațiile trebuie formulate respectuos, fără reproșuri personale sau discuții despre aspecte care nu au legătură cu situația profesională. Angajatul trebuie să cunoască drepturile aplicabile, documentele pe care le va primi și condițiile încetării contractului. O conversație de 15 minute nu va elimina întotdeauna nemulțumirea, însă modul în care este purtată poate evita umilința și conflictele suplimentare.

Ce drepturi are angajatul în cazul concedierii?

Legislația muncii stabilește condiții distincte pentru fiecare motiv de concediere, inclusiv în privința preavizului și a procedurilor obligatorii. În cazul concedierii pentru necorespundere profesională, inaptitudine medicală sau desființarea postului, preavizul este de minimum 20 de zile lucrătoare, cu excepțiile prevăzute de lege. Concedierea disciplinară nu beneficiază de același drept legal la preaviz.

Decizia de concediere trebuie comunicată în scris și trebuie să respecte cerințele legale aplicabile, inclusiv motivarea și informațiile obligatorii. Salariatul poate contesta măsura în instanță, iar concedierea nelegală poate atrage anularea deciziei, plata unor despăgubiri și, la solicitarea angajatului, reintegrarea.

O decizie bine fundamentată, comunicată respectuos și aplicată conform legii protejează atât compania, cât și drepturile salariatului. Pentru situațiile dificile, sprijinul unui specialist HR și consultanța juridică pot reduce riscul unor conflicte și pot asigura desfășurarea corectă a procedurilor.